Te stiu...

Te aud in sunetul ploii
Ce-mi strecoara-n minte
Parfum de tine.

Te vad in chipul noptii
Ce-mi inchide ochii
Spre visare.

Te simt in aer cald
Ce-mi atinge pielea
Prin cearsafuri.

Te gasesc in vara blanda
Ce-mi joaca parul
In culori.

Te stiu in brate-mpreunate
Ce sculpteaza-n palme
Viata-mi toata.

"Frumoaso"

Fumez o tigara intr-un bar. Imi citesc in liniste cartea. La un moment dat, la masa de langa se aseaza 5 fete tocmai iesite de la corporatie, cu vadita intentie de a-si imparti daruri de Craciun. Galagioase, evident, dar nu le-am luat prea mult in seama, insa nici nu puteam sa nu aud multe bucati din ce discuta. Dupa rasete, pupaturi, bucuria despachetarii micilor surprize, au ajuns sa discute despre noutatile din viata fiecareia, cu entuziasm. "Fata, am primit mesaj de la el si am fost foarte dezamagita. Nu-i de mine. A scris in mesaj" frumoaso" si" zano" legat, adica fara cratima, si asta m-a pus pe ganduri, stii cum sunt eu cu scrisul corect. I-am facut observatie si n-a raspuns, cred ca l-am eclipsat. Pfff... Nu-i de mine, ti-am zis."
Iti zic eu, fata draga, nu l-ai eclipsat, cum spui tu, ci si-a dat seama, ca si mine, cu ce monument de prostie are de-a face. Mai bine imi pun castile sa nu-mi irit timpanul.

De vorba cu mine

M-arunc in mine
Si ma-ntreb
Spre ce-mpliniri senine
Tot alerg.

Si ca raspuns
La tot ce sunt
Apare scurt
Raspunsul mut.

Spre ce te-ndrepti, copile,
Cu-atata nerabdare?
In ce tinuturi mandre
Te visezi?

Aici raspunsu-i prompt
Si plin de siguranta:
Spre ceruri mai albastre
Si pline de speranta.

Spre lumi de soare pline,
Spre rasarit din mare,
Spre scoica-mi amortita
Ma indrept,

S-ascult cum canta valul
In timpan,
Cum mangaie nisipul
Catre mal.

Copil, visezi la zari senine
Si cantec de chitara in amurg,
Visezi la cai salbatici ce te poarta
Pe note muzicale din trecut.

Visezi aroma de cafea
Servita-n zori
Cu briza-n plete si
In flori.

Da, zbor, prin fire de nisip
Si vis
Sa pot sfarsi
In propriul paradis.

Si sa il tin de mana
Langa mine
Pe cel ce marea-mi picura
In vine,

Cu briza-n plete
Sa-mi incep dimineata,
Cu el in brate sa-mi alint
Toata viata.

Aici e soare

Nu vad nimic
Din ce-as fi vrut.
In lumea mea e soare,
Aici e vant,
In lumea lor.

E stramb si cenusiu,
Iar eu vad flori.
Ma judeca
Si-mproasca visul
Cu noroi.

Nu sunt nimic
Din ce-ar vrea ei
Sa fiu,
Nimic
Din ce sunt ei.

In lumea mea e soare,
Aici e vant.

Si-am incercat, va jur,
Sa vad doar gri,
Ca poate-asa printre ei
M-ar primi.
Dar nu.

Imi canta valul,
Imi danseaza cerul
Si soarele rasare
In culori
De viata.

M-am hotarat.
Nu sunt ca ei
Si pace.
Ma bucur de culori
In carapace.

In lumea lor e vant,
Aici e soare.

Da-mi...

Mi-au inghetat si gandurile,
Si vapaia,
Mi-ai ingropat si simturile,
Mai de tot.
Ma tot arunci in stari
De amagire
Ca-mi vei aduce pe carari
Un strop
De soare printre stanci pitit
De mine,
Sa-mi deie ceruri de iubit
Senine.
Si ma tot strangi intre frisoane
Aburinde
De nu mai stiu de-i soare
Sau e ciob fierbinte.
M-apuci de glezne cand te-alerg
Prin ceata
Si ma trezesti intr-un morman
De gheata.
Da-mi vara inapoi
Si-o lasa
In toiu-ti cenusiu
Sa-mi fie casa.

Cum e?

Ma bucur, intr-un final de prima dimineata insorita. Am deschis ochii dimineata si, vazand soarele, parca aveam alt chef de viata. Cara ma privea bucuroasa, m-a pupat zambind pe talpi, am tras pe mine niste haine sport si hai afara sa ne bucuram de vreme. Inca adormite amandoua, cu zen-ul la noi, inaintam pe aleile din jurul blocului. Ne-am plimbat putin, ne-am jucat putin prin soare, totul frumos. Intorcandu-ne acasa pe aceleasi alei inguste, m-a secerat un sunet ascutit, zbierand la un copil care plangea. Da, inca ma intreb de ce fac oamenii copii daca nu stiu sa se poarte cu ei. Doua mamici cu doua copilite la joaca, fix in aleea pe unde treceam. Pitica plangea de mama focului ca i-a intrat apa in ghetuta stanga si s-a udata la picior. Mama ei, fara gramatica si calm la ea, urla cat o tineau plamanii: "Fa Miruno, ti-am spus, fa, sa nu mai plangi ca dau cu tine de pamant. Joaca-te acolo linistita si taci. Taci ca m-ai innebunit de cap. Cine dracu m-o fi pus sa fac un copil asa prost ca tine? Taci!" Am simtit ca mi se asterne ceata peste ochi. Intr-adevar, nu inteleg cine te-o fi lasat sa faci copii, la cat esti de incapabila. Si fierbeam putin in interior. Am zis: "Geo, trebuie sa fii calma, trecem de ele, ne vedem de soarele nostru si lucrurile se linistesc." Ce sa treci? Ca se trezeste lighioana urland la mine: "Sa nu treci cu cainile ala pe-aici, ca sunt copii," Blank! Pana aici. "Doamna, este un loc public in care, in egala masura, eu am dreptul sa ma plimb cu cainele meu cum si Dumneavoastra va plimbati cu copilul." "Tu n-ai inteles? Sa nu treci pe-aici cu cainele ca aici (in alee) sunt copii si nu stiu cum reactioneaza cainele tau, ca doar e animal!" Da, am luat foc, dar in acelasi timp incercam sa imi pastrez starea de bine cu care ma trezisem. Cara se speriase si se facuse mica in spatele meu. M-am apropiat de ea si i-am zis: "Doamna, va rog, ma puteti ajuta cu ceva? Din experienta Dumneavoastra de viata, sunt sigura ca ati trecum prin multe pana acum si sunt la fel de sigura ca sunteti in cunostinta deplina a subiectului: Cum e sa fii prost?" si plec. Am lasat-o urland si injurand si mi-am vazut de plimbarea prin soare.

Maini de poet

Mi-ai ramas de-aseara-n piele,
Te respir in ploaie si in gand,
In drum spre casa, stropi de gheata
Calc alergand prin vant.

Iti simt mireasma inauntru-mi.
Pe buze te-am pastrat si-n palme,
Inca te-ating, in ritm de noi,
Pe spate.

Nu mai ajung odata
Trupul sa iti sculptez,
Forma fierbinte, de iubit,
Sa-ti dau.

Ce noapte, ce furtuna, ce iubire,
Mi-ai rasturnat in mine lumea,
Mi-amesteci gandurile toate,
M-ai rupt de azi si m-am pierdut cu firea.

Iar ai venit in zbor si ti-ai varat
Maini de poet sub asternut
Si-ai inceput sa scrii cu mine
Nebunul vers din lumi straine.

Si m-am trezit in dimineata cenusie
Dansand desculta pe-al tau vers
Dupa un zbor prin univers
Ramas in mine.

Joc

Încerci să vezi şi te loveşti
De zid,
Abia de poţi să mă priveşti
Timid.
M-asculţi şi nu-ţi vine să crezi
Acum,
Mă tot suceşti ca să-nţelegi
Când, cum.
Şi te ridic, şi te cobor
În gând,
Făcând să par o umbră-a unui om
De rând.
Te-am speriat cu ochii
Şi cuvântul,
Nu înţelegi cum mă ţine
Pământul
Şi cum copilu-atâta de
Curat
Poate să ia, atât de des, formă
De drac.
"Te joci" îmi spui," te-ai antrenat".
Nicicum.
Te îndoieşti şi parcă vrei să-ţi vezi
De drum.
Of, dac-ai şti tot ce se-ascunde-n
Mine
N-ai mai cunoaşte ce e rău
Sau bine.

Pat de marmură

Mă prinzi de mână,
"Astăzi nu mai pleci. "
Mă strângi puternic
Şi mă tragi spre tine.
Şi  mă săruţi ca un nebun
Împins de toate să mă aibă.
"Cine te crezi? Oi fi vreun rege
Ce cuvenit îi pare,
Fără de putere, prada
Să-i cadă la picioare? "
Dar îmi place strânsoarea,
Buza de jos muşcată,
Sălbatică dorinţă
Tremurandă toată.
Apuci de rochie, mă smucesc
Şi cade sfâşiată.
"Tu crezi că-i doar o scurtă nebunie?
Află că nu, te vreau a mea, pe toată."
Plăcerea-mi clocoteşte-n trup
Ca mii de torţe-aprinse toate-odată.
Îmi simt tot corpul un vulcan de simţuri
Şi-un fulg pierdut în mâna-ţi ferecată.
Mă ridici brusc de la pământ
Şi mă lipeşti cu forţă
De lung şi rece piedestal,
Fără să-mi scape vreun cuvânt.
Şi te primesc cu sete
Şi te trăiesc intens
Şi mai adânc mi te ascunzi,
Purtându-mă pe vers.
Pe pat de marmură m-ai pus,
Aprins ca vâlvătaia,
Fierbinte tu şi gheaţă el
Alunecăm de jos în sus.
Mă învârteşti printre pereţi,
Mă răsuceşti în tine,
Din carnea-mi muşti şi te desfeţi
De m-ai pierdut de mine.
De unde vii? Unde mă duci?
Pe ce cărări de lună?
Cât mai alergi înspre extaz
Ţinându-mă de mână?
Mă urci pe culmi şi mă cobori
Prin nebunia-ţi de poet,
Pe pat de marmură încins
Mă inveleşti în zori.

Să mă cac în ea de iarnă
Cu zăpada ei cu tot,
Cu căciuli şi cu cojoace
Şi fular întins pe bot.
Că nici soare nu mai are
Şi nici viaţă, mai deloc,
Să mă cac pe munţi de haine
Ce-ocupă dulapul tot.
Unde-i vara cu-o eşarfă
Trasă-n fugă peste bust?
Unde-i fusta pân' la gleznă
Ce-mi da marea ca s-o gust?

Cititor în palmă

Uşa deschisă mă cheamă înăuntru,
Evit cu-nverşunare,
E prea-nfocat îndemnul...
Şi intru.
"Ce-mi poţi tu spune despre mine,
Cititorule în palmă?
Ce poţi să vezi din ce nu ştiu
Deja?"
"Hmm, mi-s vrăjitor, se pare c-ai uitat,
Zbor printre visele-ţi
Ca pescăruşii printre valuri
Şi văd, şi stiu, şi simt.
Citesc în palma-ţi gânduri multe
Ce-aleargă toate-n cele patru zări
Pe care nici chiar tu, stăpână,
Nu le poţi cuprinde.
Citesc trăiri pierdute regăsite
Şi linişti de amurg strânse în tine.
Citesc copil în inimă,
Femeie-n minte...
L-ai încurcat pe vrăjitor, domniţă,
Iar firele ţi se-mpletesc în palmă,
N-ai vrea, mai bine, să te-arăţi
Fără grai ori mască?
Să-ţi văd întâi de palmă
Privirea nepătată?"
Şi m-a citit frumosul vrăjitor
Poate cum nimeni n-a făcut-o,
M-a dezbrăcat de măşti şi de decor
Şi m-a văzut deschis, curat, pe toată.

Eu foc, tu gheaţă

Eu foc, tu gheaţă,
Ne privim
Şi-n vâlvătaie
Ne topim.
Ne ducem gândul
Spre amurg
Şi ne trezim
În aşternut.
Eu foc, tu gheaţă,
Ne visăm
Şi făr' de vorbe
Ne legăm
Şi-atingem marea
Rareori,
Ne îndreptăm uşor
Spre noi.
Eu foc, tu gheaţă,
Mă adori
Şi-mi cerni în minte
Sărutări.
Te ard, mă-ngheţi,
M-arunci în gol,
Eu foc, tu gheaţă...
Ne jucăm.

Fără vers sau rimă

Dormi,
Paşi surzi
Păşesc uşor spre tine.
Nu vezi,
N-auzi,
Doar simţi...
O ştii că vine.
Şi te trezeşti.
O simţi în ritm
De vară
Pierdută prin zăpezi
Şi regăsită
Doar aici,
În întunericul camerei tale.
Vine dansând
Pe ritmul tău,
În pas şoptit
Şi unduit
Şi gol.
Lumina lămpii pâlpâind
Îi dezveleşte-o gambă,
Apoi un spate
Curbându-se uşor
Pe vocea ta.
Îi cânţi pe sâni,
Pe gât,
Pe buze,
Îi dansezi părul
Răsfirat pe spate.
Vocea ta zboară
Din dansul mâinilor ei,
Din ochii ei închişi,
Din tălpile-i goale
Şi trupu-i ce-ţi simte
Dorinţa cum ia foc
Şi ochii-ţi cum îl mângâie
Uşor.
O vezi dansând,
De ea flămând,
O vrei.
Pe toată.
Vrei s-o atingi,
Să ţi se mişte-n palme,
Şi în tine,
Iar ea dansează
Pentru tine,
Cu tine pe buze
Şi sub pleoape,
Nebună şi-nsetată
Cum poate n-a fost
Niciodată.
"Dansează pentru mine,
Iubito,
Lasă-mă haină să-ţi fiu,
În mine să te pierzi
Şi să te regăseşti,
Aşa,
Nebună şi-nsetată
Cum poate n-ai fost
Niciodată."

Marea s-a liniştit

Lumină difuză,
Picuri pe fereastră,
Sunet  surd de ploaie caldă.
Ne mângâiem cu şoapte,
Ne-atingem cu priviri.
Fior rece pe ceafă
Fierbinte dus spre sâni.
Eşti gol,
Sunt caldă.
Buze mă ating,tremur, te vreau
Şi mă săruţi uşor, aluneci şi mă pierd,
Şi picuri cad, şi şoapte zboară,
Te caut, te sărut, mă pătrunzi
Şi gem.
Placere şi extaz
Mă-nvăluie deodată,
Aud cum, fără vorbe,
Îmi spui că suntem tot.
Şi buzele, şi corpul
Sunt toate unul,
Şi mă pătrunzi din nou
Puternic,
Mă strângi, îmi place, vreau.
Furtună, valuri, ploaie,
Le am pe toate-n mine
Şi urlu de plăcere.
Marea s-a liniştit...
Te am pe tine.

Copil neghiob

Unde alergi, copil neghiob
De nu mai vezi cărarea?
Unde te pierzi printre năluci
De ţi-ai uitat chemarea?

Chiar vrei s-ajungi să te confunzi
Cu marele plictis
Şi să încerci apoi în van
Să te întorci în vis?

Tu nu-ţi vezi spiritul cum zace
De monştrii pustiit
Şi cum visează că se-ntoarce
La valul lui iubit?

Rebel din fire şi hoinar,
Se simte prins în chingi
Şi nu-ţi dai seama că-n zadar
Încerci să îl atingi.

Eliberează-te de ei,
O apă şi-un pământ,
Şi du-te sarea să ţi-o bei
Dansând pe-al mării cânt.

M-am aşezat în aşternut
Şi pe furiş, după apus,
Am închis ochii şi...
M-am dus.

Mă-nclin

Mi-au îngheţat gândurile,
Mi s-au aprins visele,
Mi-au fugit temerile,
Mi-ascult valurile.

Îmi şuiera vântu-n priviri,
Mă-ndeamnă să fug,
Îmi picură cerul lumini
Spre-ncotro să mă duc.

Nu înţeleg nimic,
M-ascund în tine,
În braţele-ţi calde
Mi-e bine.

Şi mă-nconjor cu tine,
Ma-mbrac cu tine toata,
Frânturi de fericire...
Ma-mbata.

Ce lume cenuşie,
Ce feţe incolore,
Ce oameni plictisiţi
De ei.

Mă-nclin în faţa ta,
Culoare,
Mă umpli-n toiul frigului
... de soare.

Pe cărări de lună

Pășesc ușor spre nicăieri,
Nisip rece îmi atinge tălpile,
Sunt goală de voi,
De mine.

Mă-mbăt cu briză de amurg,
Mă vindec de viață,
Pustiu în jur, nu văd nimic
În față.

Îmi lunecă ușor pe piele
Sărutul tău cel nevăzut,
Îmi pierd și rochia ce-am purtat
În așternut.

Urmez cărarea albă-a lunii
În mare oglindită
Și mă scufund în paradisul tău...
Iubită.

Și din adâncuri ochii îmi deschid
Spre cer.
Ce licăr, ce minune
Mă-nconjoară.

Ce stare de poveste ești,
Cum te așterni pe pleoape
Și cum mă-nvălui în lumina ta,
De sus.

Te-ai așezat deasupra mării
Și-arunci cărarea lunii-ntregi
Sub care goală și senină
Mă salvez.

Din mare ies, tot pe cărarea
Ce din povești mi-ai dăruit,
Nisipul ud de urma-mi rece
A albit.

Și te-am trăit lumină pură,
Acum te las să mă veghezi,
Pășesc din nou lăsându-ți dâră
Pe nisip.

Dusă sunt iar, cu sare-n gând
Și gust,
Mă vei întoarce în curând
Pe-a ta cărare.

Mi-e dor de marea mea.

Menuet

De-abia plecasem,
Nu îmi doream sa plec,
Te revăzusem doar un ceas
Si-un pic.
M-ai învelit in tine
Cu un val
Si mi-ai cantat in șoaptă
Menuet.
Si mi-a rămas in minte,
Răsuna cu mîhnire,
Fierbintele-ti sarut
La despărțire.
Cu brațe calde m-ai atins
In dulce-amurg tomnatic,
Sa ma aștepți din nou sa vin
In vis aprins.
Să-mi adun vara din nisip,
Sa nu te las din brate,
Cu gust sărat sa ma cuprinzi
In valurile-ti toate.

Of, gura ta...

Of, gura ta...
Zâmbetul ăla plin de glas,
Pe care-aş vrea să-l împietresc
Şi tot mai des să îl privesc...
Şi ce n-aș da,
De s-ar putea,
Să-mi vadă gândul
Gura ta.
Să vadă cum aş încerca
Să o opresc
Şi făr' de frână să alerg
S-o împlinesc.
Of, gura ta...
Poet bizar...
Aş lua-o-n palme
Şi i-aş da
Ce n-a avut,
Aş strânge-o tare
S-o opresc
Cu un sărut.

No hand to catch

Sfârșit de zi nebuna.
Ma-nvartesc, amețesc, aiuresc.
M-aș fi prins de mana ta
Sa ma duca acasă.
 I was thinking about it,
But You were not here.
No hand to catch,
No lips to touch.
Ah, ce oroare,
Se-agita totu-n jur,
Scot căștile si fug,
La tine-n glas, îți jur.
It's all good now,
The sea is here,
Hearing your voice
Is where I want to be.
Aproape ca ma mângâie un val
Si îmi săruta tampla,
M-arunci in vis de vara,
La scoica mea.

Contur de ganduri

Contur de gânduri.
Atât ești.
Te-am plămădit in minte
Si te aduc din timp in timp
La mine, in orbite.
Nu te ating,
Doar te trăiesc,
Iluzie si chin
Ce ești.
Îmi aduci vara
In privire
Si gust sărat
Pe buze.
Îmi aiurești
Întreaga minte,
Ma-nvalui in cuvinte.
Ma-ntorc la tine
Intr-un vals
De valuri
Neatinse.
Te spargi de diguri,
Ma-nvelesti
In dulci scapari
Aprinse.
Si ma trezesc,
Închipuire,
Fara suflare
Iarăși.
Mi-aduci in stropi
De vara zâmbet.
Contur de gânduri
Ești.

How do you keep a wave upon the sand?

Candelabru

Vino,
Fereastra am lăsat deschisa,
Pe fila vântului
Aluneca spre mine.
Lăsai o flacără sa arda,
Sa ma găsești mai bine.
O sa te-ndrume valul
Si firul de nisip
Spre luciu cald de luna
In mine oglindit.
Opreste-te,
Ramai aici,
Si de pervaz te-oi agata,
Imbraca-ma-n privirea ta
Un timp nemărginit.
De vrei, tu vino
Rareori,
Si trupu-mi inveleste-n zori
Cu pielea ta.
Atunci pe buze îți voi cerne,
Sărut de val, luciri de stele,
Si te voi pune candelabru
Deasupra marii mele.

Indreapta-ti mintea si privirea
Pe deasupra lor,
Fii tu cel care nu te pierzi cu firea
La indemnul lor.

Ocheade strâmbe se arata,
De prin noroi,
Tu mergi puternic, c-altadata,
Si daca trebuie, mergi pe ei.

Sa nu te-ntorci cum ai făcut
De-atatea ori.
Te vor rani, ca in trecut,
Îți vor dori sa mori.

Marea mea

Ce luna plina,
Ce vant rece
Ma face s-alerg
Înspre tine?
Ce gânduri calde,
Ce dorințe
Îmi trezești?
Te-aud cum canti
Doar pentru mine
Când lumea-i surda
De tine.
Copil fiindu-i
Ma îndeamnă
Sa fug,
Sa te îmbrățișez.
Mi-e mama luna
Si de mana
Cu ea spre tine
Evadez.
Si vin pe-ascuns
Sa știe nimeni
Unde si când
Am fost.
Si tu te-agiti
L-a mea venire,
Nu m-asteptai
Așa.
Eu te sarut
Si c-o privire
Te strâng in mine
... marea mea.

M-am așternut goala pe clapele tale. Nu ma vezi, nu ma îmbraci cu tine.

Tricoul tau

"Buna dimineața."
Cu ochii-ntredeschisi
Te vad pe jumătate,
Ochi buni si blânzi
Ce îmi zâmbesc,
Lumina aducând in zori.
Mireasma de cafea
Mi-alinta simțurile,
Nu m-aș trezi... si m-aș trezi.
Săruți iubita si o mângâi,
Ii săruți ochii să-i deschidă,
Sa vadă tot ce are, tot ce și-a dorit,
Intr-o dimineața perfecta.
Cearșaful cade de pe pat,
Ea se ridica printre raze,
Purtandu-ti tricoul.
A rămas de-aseara al ei,
Cum ai rămas si tu
Odată cu el.
Se-anunta o zi calda,
Invaluita-n noi,
Din tricou nu ies,
E bine.
Mi-aduci cafeaua,
O sorb ca pe primul val
Al mării noastre.
E bine-aici, in tricoul tau,
Miroase-a flori,
A mare, a viață,
Miroase-a tine.
Aici rămân.

Clape care dorm

Sunetul tău se-nalţă-n încăperea goală.

Acorduri fine lovesc tavanul.

Pe trepte păşesc spre tine.

Nimic nu te atinge.

Degetele-ţi albe mângâie clape vii,

Le apasă, le dansează, le sărută.

Eşti vers cântat pe portativ.

Ajung şi te admir, mă vezi,

Zâmbeşti, îmi cânţi.

Şi cânti cu drag, cu tine tot

Împresurat în clape,

Ici-colo câte-un ciob de tine

Le-atinge ferm.

E-a mea, e muzica din noi,

Beţivi de note cu nesaţ sorbim.

 Te vreau acolo, la pian,

Dar nu vreau a-ntrerupe

Şi dansez,

Pe clapele tale, pe tălpile mele.

Uşor, fără să ştie, haine cad,

Ating podeaua şi pianul,

Sunt toată goală în muzica ta.

Mâinile-ţi tremură pe alb şi negru.

Încerci să controlezi şi nu te-opreşti

De teamă că vei stinge focul

Ce m-a invadat.

Îmi cântă trupul şi m-apropii,

Pielea îţi ating, picioarele-mi deschid,

Te-nvălui.

Acum să-mi cânţi, cu mine goală

Pe claviatură,

Să-ţi simt curajul, să-mi rezişti,

Să mă arunci în poezie.

Te strâng pe note între coapse,

Tu tremuri tot, îţi dau sărutul

Ce a ucis poeţi şi muzicanţi

Oprindu-i otrăviţi.

Nu te opri şi tu, fă clapele să mişte,

Iar cântul tău îmi va primi sărutul,

Făcând să fie cea licoare-a muzei

Ce viaţă dăruieşte.

Te rog, nu te opri, rămâi aici şi cântă-mi,

Cântă-mi viaţă, cântă-mi zbor,

Cântă-mă nesfârşit.

Degete tremurânde, albe pal,

Ating cu patos clape reci.

Nu te-ai oprit, acum mă ai

Cum alţii n-au avut

Şi au pierit, o clipă neştiind

C-al meu sărut ucide

Doar clape care dorm.

Zbor placut

Pasi grăbiți
Spre nicăieri,
Zgomot surd
De șoapte.
Aer cald
Patrunde-n pat.
Ai venit.
Degete fierbinți,
Frunze uscate pe talpi,
Deschid ochii,
Ești,
Aici si peste tot.
Respiri încet,
Te simt pe piele,
Ma ridici,
Te urmez.
Intuneric 
Tot mai cald,
Te simt sărut
Inconjurandu-mi corpul.
Atingeri hotărâte
Ma mișca,
Ma vor, ma strâng.
Zburătorul meu,
Nu stiu când,
De ce si de unde
Ai apărut.
Nu vreau sa stiu.
Te am, ma ai,
Cu totul,
Acorduri de pian
Ma fura.
Miresme de iubit
Ma-mbata.
Placere si scântei
M-arunca
In geamat lung
De trupuri.
In mine esti
Așa cum n-ai fost
Niciodată.
Si ma pătrunzi,
Si te primesc,
Ești al meu tot,
Acum, doar acum.
Honey bee,
Mai stai,
Saruta-mi gândul,
Trupul.
Timp oprit,
Trăiri nebune,
Eu regăsit,
Zbor plăcut.

Copil

M-arunc în tine, lună,
Mă vărs în tine, mare, 
M-ascund în tine, soare,
Copil vă sunt.
Renasc în lună plină,
În scoică mi-e sărutul,
Nisipul mi-e alintul,
În toate sunt.

Sa ploua

Stropi reci aluneca pe piele,
Fiori de ploaie, biciuiri de vânt,
Nu ma ascund, de ce sa fug?
Sa ude toate gândurile mele.


Sa ma trezească din leșin,
Sa ma ridice peste lume,
Sa ma arunce lângă tine.
Sarutul ploii nu-i un chin.


Sărutul ei e dor de fluturi,
E vals suav de mâini,
Ce se ating timid, in tremur
Si se saruta-n picuri.


Sărutul ei e cântec drag,
E soapta lui, a ei,
E salul ce podeaua-atinge
Lasand-o goala-n prag.


Si-n pasi ușori, desculți si goi,
Spre tine se îndreaptă,
Lăsând in urma picuri calzi,
Sărutul ti-l așteaptă.


Da, ploua, gânduri împletește,
La tine-n palme ma arunca,
Ramai aici, in gust si piele,
Sarutul ploii ma iubeste.


Sa ploua.