Infloresc...

In fiecare zi cate o fotografie... Uneori cuvintele sunt prea sarace, iar pozele sunt prea subtile, au intelesuri prea ascunse pentru unii...asa ca...voi folosi poze...o perioada :)

Unii oameni merita sa moara

http://ia-maacasa.blogspot.com/

Cred ca-si da toata lumea seama de cat de mult ma plictisesc la serviciu astazi... :/...astfel incat am ajuns sa-mi fac teste ca sa aflu lucruri pe care le stiam deja. Mare plictiseala... Ma duc sa trag un fum...

personal dna

http://www.personaldna.com/report.php?k=ukqZDXfqjYeicUU-PM-DDAAA-c6d2"> My Personal Dna Report

Crazy people!

Da, intr-adevar lumea s-a tampit de tot. De ce spun asta? Iata un detaliu interesant. Marti...zi urata cu vreme urata. Ploua marunt si tot Bucurestiul e cenusiu. Am terminat in sfarsit treaba la birou, strang si plec spre casa fara chef. In statie primele 4 autobuze nu au mai avut loc si pentru mine, iar statia inca era plina. Imi pun castile in urechi si gluga pe cap si ma indrept usurel, prin ploaie, spre casa. Apropiindu-ma, in fata unui bloc vecin am vazut ceva interesant, dar nu un exemplu de urmat, sau cel putin nu pentru mine. M-a uimit. Omul...la vreo 40 si ceva de ani, echipat bine cu geaca, gluga, o galeata cu apa si detergent si o perie....SPALA MASINA... (sa va reamintesc ca ploua?). Am ramas interzisa. M-am oprit la un metru de el si ma uitam "ca prostu'". M-a intrebat ce s-a intamplat, i-am raspuns ca am avut un soc si am mers mai departe. Ce credeti? Oare se mai pot vindeca unii?

Mi-e dor si doare...

Morti inainte de vreme

Unii se cred interesanti doar pentru ca viata lor nu se leaga de nimic, nu au un punct la care sa faca oricand referinta sau de care sa se agate in diverse situatii...si cred ca sunt liberi. Si ce va umple viata? Amalgamul de intamplari haotice si drumurile intortocheate ce duc nicaieri? Inseamna ca sunteti goi.

Iubesc...

Probabil ca nu spun tot ceea ce gandesc, insa cu siguranta gandesc tot ceea ce spun. Sunt indragostita si ma indragostesc tot mai mult cu fiecare zi...de tine si de noi.
M-am inselat cand am crezut ca nu ma pot indragosti in fiecare zi, ca dupa ceva timp scanteia dispare si intervine obisnuinta, mi-ai demonstrat ca ma pot indragosti de tine mereu, pentru tot ce esti. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la tine, in primul rand m-ai invatat sa spun ceea ce simt atunci cand simt, nu sa astept sa vina momentul potrivit, pentru ca acel moment nu stii niciodata cand si daca mai vine, am invatat sa cred si sa ma bucur de lucruri frumoase pe care inainte nu le vedeam din cauza grabei cu care trecem pe langa ele sau poate a intunericului care mi se asternea inainte, am invatat ca atunci cand iubesti asa ... pana si intunericul despre care vorbeam nu-ti mai este strain, ci este cald si...strapuns de lumina. Am invatat sa te imbratisez in fiecare noapte in timp ce dormi si sa ma bucur de imbratisarea ta atat de mult incat as vrea mai multe, tot mai multe. Am invatat sa iti ascult vocea chiar si atunci cand nu-mi vorbesti.
Ti-as spune "te iubesc" in fiecare zi fara sa-mi asum, in mod prostesc, gandul ca deja stii, pentru ca in fiecare zi te iubesc altfel.

14 sau 24?

Inimioare peste inimioare prin tot orasul, indragostiti cautand caudouri pe toate drumurile pentru ziua de maine... marele "Valentine's Day". Am incercat sa cumpar o jucarie de plus pentru nepotica mea si mare mi-a fost mirarea cand am obervat ca pe toate scria ceva de genul "I love you", "Love", "Be my Valentine", si alte "shit-uri ca astea. Sunt satula pana peste cap de americanismele astea furate si aduse fara nici un fel de baza pe meleagurile noastre. Dar ce s-a intamplat fratilor cu traditiile romanesti? Nu va plac? Nu. Ca nu sunt americane. Nu mai avem loc pe strada de expresii si injuraturi in engleza, de firme care mai de care mai "americanizate". Tot ce-i american e "cool", mai avem putin si scoatem si putinele cuvinte romanesti care ne-au mai ramas din limba romana. Si, ca sa-l citez pe unul dintre colegii mei favoriti, "Mai bagati-va mintile-n cap!" si mai vorbiti si romaneste ca nu vi se innoada limba.
Si inca ceva...sunt curioasa: Care dintre voi mai stie pe cat se sarbatoreste Dragobetele? Ca de "The Great Valentine's Day" stiti cu totii.

Avem si noi ziua indragostitilor

Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.
Entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

Zambesc pentru noi

Astazi sunt foarte zambitoare, m-am trezit binedispusa, o raza de soare patrunsa printre draperii ma mangaia pe frunte, iar iubitul meu ma imbratisa cald. Ce-ti poti dori mai mult de la o dimineata de iarna? Poate o cafea fierbinte, dar asta s-a rezolvat pe parcurs cand am ajuns la birou.
Cum va spuneam dragii mei, astazi nu cred ca ma poate supara ceva pentru ca zambesc cu toata fiinta.
Esti langa mine si sunt fericita. Imi esti drag atunci cand te incrunti dimineata si nu vrei sa te trezesti, imi esti drag atunci cand ma iei in brate si ma incalzesti, imi esti drag atunci cand nu vrei sa-ti iei ochii din monitor pentru ca te pasioneaza prea mult ce faci, imi esti drag chiar si atunci cand te superi si nu vrei sa spui de ce. Nimic nu ma face mai fericita decat momentul in care deschid ochii dimineata si iti vad chipul. Si dormi frumos, ca un copil pierdut in vise dulci si atunci mai stau langa tine inca putin constienta ca voi intarzia la serviciu (ca in fiecare zi), dar nu ma pot priva de bucuria fiecarei dimineti.

Te iubesc copile...iti multumesc ca esti...iti multumesc ca suntem.

"A moment in a million years
Is all I've got for you
A moment in a million years
To make some dreams come true
A moment that I won't forget
Until the day I die
A moment in a million years
Called life"



"Scumpa mea copila,Pastreaza o parte din soarele ce-ti bate astazi in fereastra pentru toamnele care vor veni!Da-ti toata silinta sa fii fericita si daruieste fericire! Darul ti se va intoarce inzecit!Cu Dragoste,cel pe are intr-o vreme il strigai "Tati"PS:Nu am incetat sa iti pastrez o camaruta in inima mea, asa cum am pastrati pentru toti cei dragi, in ciuda faptului ca pe unii dintre ei i-am ranit napraznic. Penru aceia nu pot decat sa sper ca m-au uitat. Eu, oricum n-am sa uit niciodata, nimic. Este blestemul meu!"

lifehouse - storm

how long have I
been in this storm
so overwhelmed by the ocean's shapeless form
water's getting harder to tread
with these waves crashing over my head

if I could just see you
everything will be alright
if I'd see you
the storminess will turn to light

and I will walk on water
and you will catch me if I fall
and I will get lost into your eyes
and everything will be alright
and everything will be alright

I know you didn't
bring me out here to drown
so why am I 10 feet under and upside down
barely surviving has become my purpose
cause I'm so used to living underneath the surface

if I could just see you
everything will be alright
if I see you
the storminess will turn to light

and I will walk on water
and you will catch me if I fall
and I will get lost into your eyes
and everything will be alright

and I will walk on water
you will catch me if I fall
and I will get lost into your eyes
and everything will be alright
I know everything is alright
everything's alright

Poate e din cauza vremii sau poate din cauza ca in birou e o liniste adormitoare... Stare de amorteala, de sictir, de tristete nemotivata...

Mi-e dor de munte, de natura, de aerul rece care te trezeste dimineata, de zile libere afara din Bucuresti si departe de metrou si autobuz, departe de firma si colegi. Vreau sa ma trezesc la munte, sa-mi beau cafeaua fierbinte fara sa ma grabesc, savurand peisajul. Vreau sa alerg prin zapada, sa-mi inghete fiecare particica din corp si apoi sa ma incalzesc langa foc. Vreau sa plec...departe de tot...nu stiu pentru cat timp, de ajuns pentru a-mi incarca bateriile pentru urmatoarea perioada.

Si mai am o problema... De ce oamenii care se iubesc se ataca? Iar o chestie pe care nu o inteleg. De ce interpreteaza spusele in cu totul alt sens decat sensul normal cu care au fost folosite? De ce au impresia tot timpul ca e ceva ascuns in spatele vorbelor? Pentru ca se iubesc. Cred ca asta e raspunsul.

Interesant, merita citit

Traim într-un paradox infiorator: inconjurati de zeci de programe de televiziune si radio, ingropati sub maldarele de ziare si reviste ieftine in fiecare dimineata din tipografii ori impietriti in fata computerelor de pe fiecare birou, inghitim, ora de ora, cantitati enorme de informatii, fara a putea spune, la finalul unui asemenea festin, nici ca ne-am saturat, nici ca ne simtim bine. Povestea cu informatia care inseamna putere nu mai tine. Care putere? Si, mai ales, care informatie?! Informatia economica din paginile ziarelor specializate, indicatorii bursieri de pe ecranul rece al laptopurilor sau cursul valutar afisat pe ecranul telefonului mobil? Informatia politica vanturata prin cele patru zari, de te miri ce analisti politici, cea care ajunge la urechi odata cu soaptele unor surse binevoitoare din interiorul partidelor sau informatia venita odata cu valurile de stiri ale agentiilor de presa? Informatia de cancan si barfa, gazduite cu toata generozitatea de paginile unor reviste cu nume bizare care sustin ca se ocupa de faptul divers si lumea mondena? Informatia din fotografiile unor paparazzi? Fata de la pagina 5? Nevasta premierului la plaja? Diva fara machiaj? In tot inventarul de mai sus - si lista e, desigur, mult mai lunga - puternic e cel care rezista la proba extrema a ingurgitarii acestor informatii.

Cunosc cateva familii care au inghesuit in apartamente de doua sau trei camere cinci televizoare. Am un amic care si-a luat un radio special si l-a montat sub dus si un altul care a ajuns sa care dupa el nu mai putin de patru telefoane mobile. De cand au aparut mp3-playerele e plina strada de insi cu castile in urechi, ca pe vremurile de demult cand incepea moda walkman -urilor. Intrerupem amorul cand suna mobilul si schimbam programele televizorului in timpul primelor mangaieri. Ne trezim cu televizorul deschis, stam lipiti de Yahoo Messenger, tresarim de emotie la fiecare mail ori SMS primit si, in general, evadarile noastre in oniric sunt strans legate de tubul catodic, ecranul cu plasma sau afisajul cu cristale lichide. Visele noastre depind de click, touch-screen sau tastatura. Vrem informatie la prima ora a diminetii, ni se pare ca nu putem trai fara a fi primii care afla cate avioane s-au prabusit peste noapte, cine a divortat, unde s-a intamplat, cand a murit sau cum a trait. Pentru asta, pentru iluzia de a parea cei mai informati oameni din lume, traim conectati la realitate prin zeci de fire care ne ies din prize sau din urechi si invatam sa pipaim lumea cu buricele degetelor lipite de telecomanda. Priviti de departe, sa spunem dintr-o galaxie in care cineva n-a avut chef sa descopere electricitatea, parem cel putin caraghiosi cu tot arsenalul nostru de instrumente informative: robotizati, dependenti de semnalul GSM sau de cablul TV.

Daca vi se pare ca nu-i asa, luati-va o zi de concediu si asezati-va, pret de cateva ore, pe o banca din centrul unui oras in care nu va cunoaste nimeni. Lasati acasa telefonul mobil, nu va cumparati ziare si tineti ochii larg deschisi privind lumea din jur. La inceput e greu, aproape imposibil, apoi, usor-usor, o veti simti din ce in ce mai aproape. Va va curge prin vene, va va face sa redescoperiti mirosuri din copilarie si sunete uitate. Din cand in cand, va va trimite in minte pareri de rau pentru timpul prea scurt in care v-ati gandit la ea cu adevarat si regrete nespuse pentru maldarele de nimicuri in care ati ales s-o ascundeti zilnic. Se numeste viata, e scurta si n-are mai nimic de-a face cu ecranul televizorului sau al telefonului mobil.

(acest post nu-i al meu, dar mi s-a parut atat de interesant si real incat am vrut sa-l fac cunoscut si sa le reamintesc mai multor oameni in ce lume traim)

Ma omoara plictiseala... Nu pot sa cred ca spun asa ceva dar "Vreau sa lucrez! Vreau proiecte noi!" Nu-i nimic de facut si de internet m-am saturat. Si ecranul din fata mea parca nu mai are nici un pic de viata. E amorteala la serviciu, toata lumea asteapta raspunsuri si treaba de facut, dar ... nimic. Si a fost o vreme atat de frumoasa, cu soare si liniste, si ma supara faptul ca n-am putut profita de ea...pt ca a trebuit sa stau degeaba. Astept, e abia luni, pana la sfarsitul saptamanii sigur voi avea mult de munca, dar abia astept sa nu mai stau cu ochii atintiti in monitor facand nimic. Si mai astept sa ajung acasa si sa dorm in bratele lui...sa ma linistesc si sa savurez o clipa de caldura...

Iar blogul asta e atat de plictisit si plictisitor incat nici titlu nu merita.

Deprimant

Asta nu-i vreme de stat la birou. Asa spun de fiecare data cand privesc printre jaluzele la ce se intampla afara. Ploua, e ud, e frig si vant. Deprimant...nu-i chef de munca, nu-i chef de colegi sau de altceva ce tine de serviciu. Cu ceaiul fierbinte in ceasca si cu picaturile marunte pe care la vad pe fereastra, ma pierd prin ganduri si imi doresc sa nu fi plecat de-acasa dimineata, sa fi lenevit in asternuturile calde pana tarziu si sa ma fi cuibarit in bratele lui toata ziua. Dar iar suna telefonul care ma trezeste dintr-un vis frumos, iar aud o voce pitigaiata si intepata in receptor care spune "Avem proiecte noi. Vezi ca-ti trimit casete!"(e secretara). Foarte interesant, azi vineri, fara chef de munca sau de iesit. Sper ca pana diseara sa-mi treaca si chiar de nu-mi trece, o sa se rezolve cu siguranta atunci cand voi ajunge la niste amici care-mi sunt tare dragi. So...nu-mi ramane decat sa astept sa treaca timpul si sa imi fuga gandul din nou la cum as fi ramas toata ziua in bratele lui calde.