Haos

Poate e din cauza vremii sau poate din cauza ca in birou e o liniste adormitoare... Stare de amorteala, de sictir, de tristete nemotivata...

Mi-e dor de munte, de natura, de aerul rece care te trezeste dimineata, de zile libere afara din Bucuresti si departe de metrou si autobuz, departe de firma si colegi. Vreau sa ma trezesc la munte, sa-mi beau cafeaua fierbinte fara sa ma grabesc, savurand peisajul. Vreau sa alerg prin zapada, sa-mi inghete fiecare particica din corp si apoi sa ma incalzesc langa foc. Vreau sa plec...departe de tot...nu stiu pentru cat timp, de ajuns pentru a-mi incarca bateriile pentru urmatoarea perioada.

Si mai am o problema... De ce oamenii care se iubesc se ataca? Iar o chestie pe care nu o inteleg. De ce interpreteaza spusele in cu totul alt sens decat sensul normal cu care au fost folosite? De ce au impresia tot timpul ca e ceva ascuns in spatele vorbelor? Pentru ca se iubesc. Cred ca asta e raspunsul.