Deprimant

Asta nu-i vreme de stat la birou. Asa spun de fiecare data cand privesc printre jaluzele la ce se intampla afara. Ploua, e ud, e frig si vant. Deprimant...nu-i chef de munca, nu-i chef de colegi sau de altceva ce tine de serviciu. Cu ceaiul fierbinte in ceasca si cu picaturile marunte pe care la vad pe fereastra, ma pierd prin ganduri si imi doresc sa nu fi plecat de-acasa dimineata, sa fi lenevit in asternuturile calde pana tarziu si sa ma fi cuibarit in bratele lui toata ziua. Dar iar suna telefonul care ma trezeste dintr-un vis frumos, iar aud o voce pitigaiata si intepata in receptor care spune "Avem proiecte noi. Vezi ca-ti trimit casete!"(e secretara). Foarte interesant, azi vineri, fara chef de munca sau de iesit. Sper ca pana diseara sa-mi treaca si chiar de nu-mi trece, o sa se rezolve cu siguranta atunci cand voi ajunge la niste amici care-mi sunt tare dragi. So...nu-mi ramane decat sa astept sa treaca timpul si sa imi fuga gandul din nou la cum as fi ramas toata ziua in bratele lui calde.