Voi fi murit odata,
Voi fi murit din nou,
Dar voi renaste totusi
Din trup si suflet nou.
De ce-ai plecat uitand?
De ce-ai mai fi ramas?
De m-ai facut sa plang,
S-adorm in ultim ceas.
Si mi-amintesc din nou
Povestea noastra veche,
Ce dainuie ranind
In suflete pereche.
E vara, totu-i viu...
Si dragostea din noi
Si picurii din ploi
Si razele de ceara...
Prea ne-am pierdut in noi,
De toate am uitat,
Prea m-am pierdut in tine,
De mine am uitat.
Si-atunci imi era teama
De vise care mint,
Si totusi am cazut
In dulcele-ti alint.
Ne-am contopit adesea
Departe noi fiind,
In negrul labirint
Iubirea regasind.
Dar a trecut momentul,
Acea dulce-agonie
A stropului de vara
Si n-a mai vrut sa-nvie.
Si te-am sunat spunandu-ti
Ca vreau din nou acum
In ochii-ti sa ma pierd
Plecarea sa ti-o iert.
Tu n-ai vrut sa ma minti
Frumos ca-ntotdeauna
Si mi-ai raspuns c-o voce-amara:
"A fost vara..."
