Țurțuri de aur
Coboară din soare
Peste muzica din noi
Ce-si face loc,  curata,
Prin noroi.
Privim pierduți de lume
Inapoi
Spre portativ lăsat în praf
De noi.
Alunecam usor
Pe cheia sol
Și ne-agatam de-o margine uitata
A muzicii trăite altădată.

Aripi

De-ar creste aripi peste noi
În zbor am fugi toți
Spre alte lumi, pe alte căi,
Și ne-am trezi din morți.

Ne-am îngropat fără sa stim
În cel mai dens noroi,
Ne-am cuibărit în cuști de foc,
Și mergem înapoi.

'Geaba strigam spre infinit
Cu voci care se sting,
Ne umplem suflul de nevoi
Și guri care se mint.

Ne cufundam în resemnare
Cu fiecare pas,
Ne amăgim ca știm... si-avem,
Rămânem fără glas.

De-am avea ochi sa ii deschidem
Și sa vedem vazduhul
Ne-am avanta să-i prindem firul,
Sa reînvie suflul.

Cu ochii mari și vara-n gand
Mi-am construit în minte
Aripi sa ma poarte zburand
În vals senin, spre mine.