Acasă

Un pescăruș te-anunță c-am sosit.
Mi-am luat căsuța-n spate și-am fugit.

Am aruncat în geantă-o pălărie
Și trei eșarfe,  de frig ca să îmi ție,
Am alergat spre zări  îndepărtate
Și-am evadat de toți și toate.

Te-am regăsit aceeași ca-n poveste,
Cu valuri blânde, răsărituri calde,
Mi-ai împletit nisip prin plete
Și m-ai cuprins ușor în palme.

Am ajuns iar aici, unde-i acasă,
M-am descălțat de-opinci și de ei toți,
Am pus o bere rece pe o masă,
Mi-am așezat căsuța de pe roți.

M-ai lepădat de gânduri fără noimă,
Te-mbrățișez cu fiecare răsuflare,
Nisipul cald mă-mbie iar la rimă
Și mă sărută zarea-n depărtare.

Tu mă cunoști, probabil, cel mai bine
Și mă aștepți, cuminte, an de an,
Iar eu revin în brațele-ți senine
Ca un copil în visul cel mai calm.

Tu reușești să-mi iei într-o secundă
Tot chinul și tot răul ce m-apasă,
C-o scoică fină-mi săruți talpa udă...

Bine-am venit acasă.

Muriți, bă!

Nu ştiti să conjugaţi verbul "a fi", dar aruncaţi cu pietre în "vamaioţii beţivi şi prost îmbrăcaţi". Promovaţi deştepţi ca Guţă şi Narcisa, dar arătaţi cu degetul la ce dezmăţ este în Vama Veche. În mocirla asta în care ne scăldăm zi de zi, porcilor le place, sunt în mediul lor, e normal. Vă pişaţi pe limba română şi pe adevarate valori în fiecare zi, dar nu puteţi respira de vamaioţi. Mi-e silă. "Nenorociţii ăştia de hipioţi" vă tot deranjează, dar pizdele cu vid în creier şi silicon în ţâţe nu vă mai deranjează. Nu aveţi loc de nişte oameni care caută linişte şi nu se încadrează în tiparele voastre vestimentare (pentru că îi interesează lucruri mai importante), dar vă duceţi peste ei în puţinele locuri liniştite şi nefrecventate de prostie, pentru că e cool. Vă deranjează oamenii ăştia pentru că e foarte posibil ca atunci când voi veţi vorbi de poşetuţe şi fond de ten, ei vă vor lua peste picior cu o carte citită recent.


Să vă fut în gură, bă!