Acasă

Un pescăruș te-anunță c-am sosit.
Mi-am luat căsuța-n spate și-am fugit.

Am aruncat în geantă-o pălărie
Și trei eșarfe,  de frig ca să îmi ție,
Am alergat spre zări  îndepărtate
Și-am evadat de toți și toate.

Te-am regăsit aceeași ca-n poveste,
Cu valuri blânde, răsărituri calde,
Mi-ai împletit nisip prin plete
Și m-ai cuprins ușor în palme.

Am ajuns iar aici, unde-i acasă,
M-am descălțat de-opinci și de ei toți,
Am pus o bere rece pe o masă,
Mi-am așezat căsuța de pe roți.

M-ai lepădat de gânduri fără noimă,
Te-mbrățișez cu fiecare răsuflare,
Nisipul cald mă-mbie iar la rimă
Și mă sărută zarea-n depărtare.

Tu mă cunoști, probabil, cel mai bine
Și mă aștepți, cuminte, an de an,
Iar eu revin în brațele-ți senine
Ca un copil în visul cel mai calm.

Tu reușești să-mi iei într-o secundă
Tot chinul și tot răul ce m-apasă,
C-o scoică fină-mi săruți talpa udă...

Bine-am venit acasă.