De zid,
Abia de poţi să mă priveşti
Timid.
M-asculţi şi nu-ţi vine să crezi
Acum,
Mă tot suceşti ca să-nţelegi
Când, cum.
Şi te ridic, şi te cobor
În gând,
Făcând să par o umbră-a unui om
De rând.
Te-am speriat cu ochii
Şi cuvântul,
Nu înţelegi cum mă ţine
Pământul
Şi cum copilu-atâta de
Curat
Poate să ia, atât de des, formă
De drac.
"Te joci" îmi spui," te-ai antrenat".
Nicicum.
Te îndoieşti şi parcă vrei să-ţi vezi
De drum.
Of, dac-ai şti tot ce se-ascunde-n
Mine
N-ai mai cunoaşte ce e rău
Sau bine.
No comments:
Post a Comment