Cititor în palmă

Uşa deschisă mă cheamă înăuntru,
Evit cu-nverşunare,
E prea-nfocat îndemnul...
Şi intru.
"Ce-mi poţi tu spune despre mine,
Cititorule în palmă?
Ce poţi să vezi din ce nu ştiu
Deja?"
"Hmm, mi-s vrăjitor, se pare c-ai uitat,
Zbor printre visele-ţi
Ca pescăruşii printre valuri
Şi văd, şi stiu, şi simt.
Citesc în palma-ţi gânduri multe
Ce-aleargă toate-n cele patru zări
Pe care nici chiar tu, stăpână,
Nu le poţi cuprinde.
Citesc trăiri pierdute regăsite
Şi linişti de amurg strânse în tine.
Citesc copil în inimă,
Femeie-n minte...
L-ai încurcat pe vrăjitor, domniţă,
Iar firele ţi se-mpletesc în palmă,
N-ai vrea, mai bine, să te-arăţi
Fără grai ori mască?
Să-ţi văd întâi de palmă
Privirea nepătată?"
Şi m-a citit frumosul vrăjitor
Poate cum nimeni n-a făcut-o,
M-a dezbrăcat de măşti şi de decor
Şi m-a văzut deschis, curat, pe toată.