Of, gura ta...
Zâmbetul ăla plin de glas,
Pe care-aş vrea să-l împietresc
Şi tot mai des să îl privesc...
Şi ce n-aș da,
De s-ar putea,
Să-mi vadă gândul
Gura ta.
Să vadă cum aş încerca
Să o opresc
Şi făr' de frână să alerg
S-o împlinesc.
Of, gura ta...
Poet bizar...
Aş lua-o-n palme
Şi i-aş da
Ce n-a avut,
Aş strânge-o tare
S-o opresc
Cu un sărut.
No comments:
Post a Comment