Clape care dorm

Sunetul tău se-nalţă-n încăperea goală.

Acorduri fine lovesc tavanul.

Pe trepte păşesc spre tine.

Nimic nu te atinge.

Degetele-ţi albe mângâie clape vii,

Le apasă, le dansează, le sărută.

Eşti vers cântat pe portativ.

Ajung şi te admir, mă vezi,

Zâmbeşti, îmi cânţi.

Şi cânti cu drag, cu tine tot

Împresurat în clape,

Ici-colo câte-un ciob de tine

Le-atinge ferm.

E-a mea, e muzica din noi,

Beţivi de note cu nesaţ sorbim.

 Te vreau acolo, la pian,

Dar nu vreau a-ntrerupe

Şi dansez,

Pe clapele tale, pe tălpile mele.

Uşor, fără să ştie, haine cad,

Ating podeaua şi pianul,

Sunt toată goală în muzica ta.

Mâinile-ţi tremură pe alb şi negru.

Încerci să controlezi şi nu te-opreşti

De teamă că vei stinge focul

Ce m-a invadat.

Îmi cântă trupul şi m-apropii,

Pielea îţi ating, picioarele-mi deschid,

Te-nvălui.

Acum să-mi cânţi, cu mine goală

Pe claviatură,

Să-ţi simt curajul, să-mi rezişti,

Să mă arunci în poezie.

Te strâng pe note între coapse,

Tu tremuri tot, îţi dau sărutul

Ce a ucis poeţi şi muzicanţi

Oprindu-i otrăviţi.

Nu te opri şi tu, fă clapele să mişte,

Iar cântul tău îmi va primi sărutul,

Făcând să fie cea licoare-a muzei

Ce viaţă dăruieşte.

Te rog, nu te opri, rămâi aici şi cântă-mi,

Cântă-mi viaţă, cântă-mi zbor,

Cântă-mă nesfârşit.

Degete tremurânde, albe pal,

Ating cu patos clape reci.

Nu te-ai oprit, acum mă ai

Cum alţii n-au avut

Şi au pierit, o clipă neştiind

C-al meu sărut ucide

Doar clape care dorm.