Otrava somnului

Tacerea a acoperit pamantul

Doar frunzele mai fluiera din cand in cand

Sufletul mi l-a-ntunect amurgul

Si indoiala mi-a patruns in gand

.

Nu stiu sa rad

Dar nici sa plang nu vreau

Stropii se scurg

Iar eu otrava lor o beau

.

Si iarasi norii plang

Strapunsi de raze reci

Si iar suflete frang

Si le adorm pe veci

.

Dar poate c-o sa-nvie

In zori intaia oara

Nebuni poeti ce-au adormit

Odinioara

.

Si-or sa alerge iarasi

Dupa un vant grabit

Ce obosit de-atata dans

Vioi

Si el a adormit

...cu ei.