Avem impresia ca suntem singuri pe lume de multe ori. Chiar și atunci când suntem în sânul familiei, în cuplu sau înconjurați de prieteni, tot singuri ne simțim. Pana într-un moment când găsesti pe cineva care e la fel de singur, care te ia de mana și îți spune "Gata, de-acum ma ai pe mine". Din momentul acela niciunul nu mai este singur pentru ca ne avem unul pe altul, într-un alt plan, la alt nivel, am închis un cerc. Acum umblam prin lume împreună, dar separat, știind ca oricând cineva este acolo pentru noi. E greu sa te obișnuiești cu asta fără sa ranesti sau sa uiți, pt ca de-o viata tu te știi doar pe tine, te lupți singur cu lumea, te închizi singur în carapace. Și da, mai faci asta și acum, pana când auzi un ciocănit în carapace si un glas bland și familiar, care te liniștește: "Ma primești în carapacea ta?" Îți vine greu sa accepți, de-atâta timp ești doar tu, nu-i loc pt altcineva acolo, dar spui da, cu teama ca nu va fi suficient loc sau ca va fi greu de gestionat o prezenta în plus, spui da pentru ca știi ca doar împreună nu va veți mai simți singuri.
No comments:
Post a Comment