Ai intrat în camera sa dormi. M-ai găsit cu ochii umflati de plâns la finalul unui film care m-a dat peste cap. Te-ai băgat în pat, mi-ai zis noapte bună. Ți-am zis printre lacrimi: "Ești cel mai important om din viata mea. Realizez ca de multe ori uit să-ți spun asta". Mi-am facut curaj să-ți spun asta cu nod în gat și lacrimi in ochi. N-ai zis nimic. Te-am întrebat dacă m-ai auzit și ai zis nu. Ți-am repetat în timp ce lacrimile mi se innodau în barbă. Aceeași reacție. Asteptam orice: "Și tu ești importanta pt mine" sau "Mulțumesc" sau "Vorbești prostii" sau... orice. A fost o liniște tăioasă.
No comments:
Post a Comment