Da

"Sa ne plimbam pe plaja. Am stat toata ziua in camping, a fost relaxant, dar vreau sa aud valurile mai aproape". Si ne-am plimbat. Vantul mi s-a jucat in par, valurile mi-au dansat in ganduri si inima-mi s-a bucurat de asa splendoare. Eram doar noi cu picioarele in nisip si capul in nori. Ce intuneric, abia iti distingeam silueta, dar te simteam atat de langa mine tot. M-ai tinut in brate, am ascultat marea, ti-am ascultat respiratia pe gatul meu gol, a fost linistea noastra. Si-apoi brusc ai zis "Mi-au amortit picioarele, eu ma ridic". As mai fi stat in momentul ala, dar na, daca iubitul nu e confortabil sa ma ridic, sa mergem. Dar iubitul era, iubitul nu s-a ridicat, a ramas sprijinit pe un genunchi tinand in mana o cutiuta mica, abia o zaream. I-am simtit zambetul, era cald si bun si voia sa murmure ceva. M-a asezat in fata lui in genunchi si l-am auzit. Am auzit cum fericirea imi intra in suflet si cum ma mangaia vocea lui emotionata. Dragul meu, iti tin capul in palme asa cum imi tii tu inima de atatia ani, da, te iubesc, da, te vreau langa mine asa cum ma ceri, pentru restul timpului. Hmm... si cutiuta aia, abia o vedeam, stiam ca e acolo, dar atat. Plaja era intunecata, o luminasem noi cu zambet larg. Acum imi port fericirea pe deget si marea in suflet. In pietricica cea albastra s-au strans valurile si le port cu mine prin frig, ce bine e. Te iubesc copil drag.