Sunt dezamagita... Am primit cea mai grea lovitura pe care n-am
gandit ca o voi primi vreodata. Persoana cea mai draga mie mi-a infipt cutitul
in spate in momentul in care ma asteptam cel mai putin. De fapt, ... nu ma
asteptam la asta nici in cele mai negre cosmaruri. M-am intrebat de multe ori
de ce este viata atat de nedreapta. Nu am putut gasi raspuns nici pana acum si
nu cred ca voi gasi niciodata. Ce se intampla cu lumea care ne inconjoara? De
ce loveste in noi atat de crud? Persoana pe care am iubit-o cu toata suflarea
si am ajutat-o neconditionat arunca primul pumn de pamant ca sa-mi ingroape
sufletul, acum cand abia a prins aripi. De ce? E atat de rau sa iubesti si sa
ajuti? Cum se poate sa arunce cu noroi in mine cel mai murdar dintre oameni,
iar ea sa stea, sa taca si sa accepte? Nu pot crede ca este adevarat ceea ce mi
se intampla. Nu este logic si drept, nu are nici un fel de rationament. Este
imposibil sa cred ca atunci cand te daruiesti intru totul binelui cuiva si vrei
sa o feresti de cruzimea lumii care este in jur, tocmai ea sa-ti arate cruzimea
de care o tii departe de atata timp. Dar iata ca, la un moment dat, totul se
intoarce cu susul in jos si acel tot se reduce la cele mai dragi persoane. As
fi dat totul pentru ea, dar ea a luat totul, a ranit si a plecat. Cum sa mai
impart cu ea cele mai frumoase ganduri si sentimente, cand tocmai ea isi
intoarce spatele cand altcineva mi le arunca in tarana si mi le transforma in
cele mai josnice simtiri? Cum poti? Cum poti rani prin lasitatea si indiferanta
ta atat de mult? ... Si de ce? ... Astept sa revii cu picioarele pe pamant, sa
reusesti sa vezi limpede realitatea faptelor, astept sa se indeparteze umbra
neagra ce s-a napustit asupra ta, sa-ti traiesti propria viata, sa refuzi sa
mai traiesti pentru altii si sa fii din nou sora mea ... Nu m-au durut vorbele
goale ce au vrut sa ma loveasca, m-a durut atitudinea ta, m-a durut si ma doare
ca tu le-ai acceptat, tocmai tu, cea care ma cunosti mai bine decat oricine...
Astept sa fii din nou tu ... atat.
No comments:
Post a Comment