O sa zambesc mai mult si o sa ma incrunt mai putin
O sa-mi gasesc cuvintele ca sa-ti descriu gleznele, sa le pot descifra intocmai cum au fost sculptate, sa transform in format text jpeg-ul din mintea mea, acela cu talpile tale goale pasind dimineata pe varfuri, pe gresia rece din baie, descriind astfel acele unghiuri ascutite care transforma o "ea" intr-o "femeie". O sa-ti aduc aminte mai des cat de bine iti sta cand te invelesti in camasile mele albe, noaptea tarziu, cand rontai ceva pe canapea si ne uitam a mia oara la "Vacanta la Roma", iar eu iti repet pana vei intelege intr-o zi ca, de la Audrey Hepburn pana la tine, nu s-a mai nascut nicio femeie. O sa te asez in dreapta si vei intelege in sfarsit de ce imi place sa conduc la limita inconstientei. Tu trebuie doar sa lasi capul pe spate, sa-l sprijini de tetiera, sa inchizi ochii si sa fredonezi ceva, orice. Nu ma intreba despre destinatie pentru ca albatrosii, daca ar putea vorbi, ti-ar spune ca nimic nu-i mai frumos decat zborul. O sa inchid intr-o dimineata de sambata telefoanele mobile, voi taia toate cablurile din casa si voi scoate din priza toate aparatele. Vreau sa traiesc cu tine o zi a simturilor, a instinctelor primare, iar singura lumina pe care sa o vad in casa noastra sa fie doar cea din fundul ochilor tai. O sa te chinui in fiecare fapt al zilei sa-ti bei cafeaua cu mine. Iubesc sa te vad dimineata in picioarele goale, ghemuita in fotoliu, sa-mi raspunzi murmurand, sa-mi zambesti ridicand din sprancene, sa ma saruti cu pleoapele. Nici un make-up profesional nu face cat cel mai bun tratament cosmetic, somnul din bratele mele. N-o sa fiu cel mai bun barbat. Voi fi asa cum m-ai cunoscut. Lenes, ciufut, sociopat, morocanos, moftangiu. Iti voi spune ca n-am timp sa vorbesc cand tu ma vei suna sa-mi spui ca minunile exista. Iti voi raspunde cu un mesaj din doua silabe la sms-urile tale de dor. Dar voi fi singurul barbat care stie de ce zambesti in somn si de ce ai ochii limpezi cand iesi in lume. Si, poate, voi ramane singurul caruia ii vei spune noaptea tarziu, cuibarita in lenjeria de pat: "E bine aici! Nu mai imi doresc nimic!" N-o sa ne mai facem planuri. Ne stim prea bine ca sa traim dupa organizer. Tu imi vei decripta visele, eu iti voi traduce tacerile. E minunat sa prinzi sansele vietii ca "last minute offers". Nici macar vacantele de vara nu vreau sa ni le mai stabilim cu doua luni inainte. Te voi suna seara, din fata blocului, si-ti voi spune sa cobori urgent, ca peste jumatate de ora se inchide check in-ul la aeroport. n-o sa mai avem obligatii. Zilele de nastere, aniversarile, botezurile, nuntile, transforma o iubire intr-un cuplu. Singura mea obligatie, singurul contract pe care l-am parafat cu fluturii din stomac, este sa am grija de noi. Restul sunt anexe.
O sa zambesc mai mult si o sa ma incrunt mai putin. O sa ma bucur mai des si o sa ma ingrijorez mai rar. O sa sarut mai mult si o sa vorbesc mai putin. N-o sa uit, chiar daca acum suntem mai multi, ca nimic n-ar fi fost daca n-ar fi fost doi.
Mihai Morar
No comments:
Post a Comment