Un vis...

Atat de mult te poate marca un vis incat iti poate schimba atitudinea pe toata durata zilei sau chiar mai mult. Visez mult, mult prea mult, mult prea dureros uneori. As vrea sa ma opresc, sa nu mai visez, in ciuda faptului ca de multe ori in vis traiesc senzatii necunoscute...totusi, chiar si acele vise dor cand ma trezesc. Sunt invidioasa uneori pe cei care nu viseaza sau nu-si aduc aminte ce au visat. Apoi ma gandesc la cat de reale par visele mele si la cat de intens traiesc in vis tot ceea ce se intampla... Cat sunt de diferiti oamenii si cat de multe descopera unii la altii pe parcursul timpului. Oameni diferiti, puncte de vedere diferite. Se cearta, se judeca, se iubesc, se doresc, nu se ma doresc, se contrazic, se cearta din nou, iar se iubesc, iar merg in directii diferite, isi unesc drumul, cauta scurtaturi, se pierd unul de celalalt, se regasesc, se iubesc, se pierd din nou. Cate etape, cate fapte, cate directii. Oamenii cer prea mult unul de la celalalt fara sa se gandeasca sa dea. Uneori ai impresia ca ai dat tot, alteori ai impresia ca celalalt nu ti se da tot. Si de fapt ce inseamna tot? Si de fapt ce vreti toti de la mine? Oamenii sunt diferiti, unii cer prea mult, unii dau prea mult, dar de fapt... sunt la fel, sunt doar nuantati. Si de la ce plecasem? De la un vis... Am ajuns in cu totul alta directie, nu a inteles nimeni nimic, sunt haotica, nu conteaza. Sunt eu...atat.