Lost...

Ma pierd... simt ca ma pierd din ce in ce mai mult in negura vietii. Ma pierd printre nori, printre oameni goi, prin praf si noroi. Daca voi sta printre ei prea mult voi ajunge la fel ca ei...goala in interior si murdara de tot ce ne preseaza, de tot ce imi imbolnaveste mintea...si imi innegreste viata. Si de ce as face asta? De ce sa zac in mizeria lor? Eu pot fi curata in continuare...si pot fi ceea ce sunt acum fara sa calc pe fire de praf si fara sa ma ascund in mocirla lor blestemata. Nu mai mai nimic acum care sa ma tina treaza si voi adormi...dar nu voi pica... Si stiu ca am puterea sa il ridic si pe el, si stiu ca pot, dar nu gasesc metoda potrivita, si simt ca imi amorteste mana cand i-o intind si nu ma mai pot folosi de ea, cum nici el nu poate... si poate ca uneori nu vrea.
As vrea cateodata sa ma afund in interiorul lui si sa-l vindec, sa-i fur, fara sa stie, toata durerea care il apasa si sa ma doara pe mine...sa-i dea pace. Nu mai pot fi eu cea care eram, nu mai pot gandi doar pentru mine, nu mai pot trai doar pentru mine...si nici nu mai vreau.
Sunt trista...si totusi sunt tot eu...zambetul imi revine...dar vreau sa ma doara...si sa ne dea pace odata...
M-as fi prabusit pana acum de sute de ori...daca n-ar fi existat acea mana calda intinsa sa ma ridice... Chiar daca nu stie, e inca acolo, ma tine strans si nu ma lasa sa cad...
Poate ca e doar vina vremii ploiase si deprimante, poate ca e vina tuturor...sau doar a mea... dar acum vreau sa ma pierd in nestiinta si sa nu mai stiu de nimic...