Uitasem de mult cum e sa-ti fie dor... cum e sa tresari cand iti suna telefonul sperand ca vei vedea afisat pe ecran numele lui... Uitasem de mult cum e sa simti ca traiesti... cu toata fiinta... cu toata puterea... Eram inchisa in mine insami ca intr-o celula cenusie... fara ferestre... fara lumina... Insa am gasit iesirea si m-au atins primele raze de soare... In ciuda faptului ca initial m-a orbit atata lumina, am dorit sa o absorb pe toata si sa alung tot intunericul ce m-a invaluit atata timp... Uitasem cum e sa te trezesti dimineata zambind fara sa-ti dai seama de ce, iar apoi sa te gandesti ca viata e frumoasa... si calda... Acum ma dezbrac de tot ce am avut... sau nu am avut in trecut ... si pasesc senina spre un nou inceput... Pasesc usor pe o cale ce nu mi s-a mai aratat pana acum, dar cu incredere ca ma va duce acolo unde visez. Acum zambesc, simt, traiesc in lumea mea ... si a ta ... si mi-e dor ... in fiecare moment ... de tot ce n-am avut ... si am acum ...
No comments:
Post a Comment